Oamenii de știință spun că „creierul bunicii” este real — Iată ce înseamnă

Conform goodhousekeeping.com, cercetările neurologice sugerează că un fenomen numit „creierul bunicii” are loc atunci când bunicile interacționează cu nepoții lor. Această activitate cerebrală unică ar putea explica devotamentul și bucuria intensă pe care o simt bunicile atunci când își văd nepoții.

👉 Studiul creierului bunicilor și empatia emoțională

Un studiu realizat de Dr. James Rilling, profesor la Universitatea Emory, a analizat creierul a 50 de bunici în timp ce le arăta fotografii cu nepoții lor. Rilling a observat o activitate cerebrală în zonele asociate cu empatia emoțională. „Acest lucru sugerează că bunicile sunt pregătite să simtă ceea ce simt nepoții lor atunci când interacționează cu ei,” spune Rilling. „Dacă nepoata lor zâmbește, ele simt bucuria copilului. Iar dacă nepoata plânge, simt durerea și nefericirea acesteia.”

Janet Meisel, o profesoară pensionată care are trei nepoți, a scris un eseu pe Medium intitulat „Ar trebui bunicii să simtă atâta iubire?”. Ea reflectă asupra diferențelor dintre a fi mamă și bunică, spunând: „Am oferit copiilor mei atât de mult din mine, dar acest sentiment era diferit. Era iubire pe steroizi.”

👉 Diferențe între empatia emoțională și cea cognitivă

Cercetările sugerează că atunci când bunicile privesc fotografii cu copiii lor, o altă zonă a creierului, asociată cu empatia cognitivă, este activată. Cu empatia cognitivă, o persoană poate înțelege ce simte altcineva și de ce. Dar cu empatia emoțională, o persoană experimentează ceea ce simte altcineva.

Nancy Claus, o bunică din Connecticut, subliniază această experiență. „Este ca o topire,” spune ea. „Isabella este într-o etapă magică în care o ții, se uită în ochii tăi, te fixează și apoi izbucnește în zâmbete.”

Bunicii adesea glumesc: „Dacă aș fi știut cât de frumos este să fii bunic, aș fi făcut-o înainte să am copii.” Această afirmație reflectă mai mult relația decât activitatea cerebrală, având în vedere că bunicii au mai puține responsabilități decât părinții. „Indiferent de cum a fost ziua mea, de îndată ce intru în cameră cu nepoata mea sau nepotul meu, tot ce s-a întâmplat înainte se evaporă,” spune Melanie Schaffran, o bunică din New York.

Studiul original al lui Rilling a fost realizat în 2021, iar el continuă să analizeze datele și să cerceteze posibilele efecte ale creșterii nepoților asupra sănătății bunicilor. Rilling sugerează că bunicile ar putea avea niveluri mai mari de oxitocină, cunoscută ca „hormonul iubirii.” El plănuiește să studieze și creierele bunicilor, care reprezintă un „teren neexplorat.”

Alte studii, cum ar fi un sondaj AARP, sugerează că bunicii care ajută la îngrijirea nepoților au rate de mortalitate mai scăzute comparativ cu cei care nu o fac. Rilling speculează că legăturile strânse între bunici și nepoți ar putea încuraja părinții să aibă mai mulți copii, ajutând astfel la perpetuarea speciei.

„Văd mici părți din mama mea în Olivia deja,” spune Claus despre nepoata ei de 2 ani. „Aceasta este vederea genelor tale continuând spre viitor.”