Europa pregătește trupe pentru misiuni de sprijin în Ucraina în contextul tensiunilor cu Rusia

Un grup de lideri europeni și-au arătat susținerea pentru Ucraina în timpul vizitei la Washington din 18 august, cu scopul de a demonstra unitate și de a evidenția necesitatea unor garanții de securitate pentru Ucraina, relatează DW. Cu toate acestea, drumul către o intervenție mai directă va fi dificil, pe măsură ce vor fi stabilite detalii despre contribuțiile lor, inclusiv posibilitatea desfășurării trupelor.

Președintele american Donald Trump, citat de Fox News, a spus: „Sunt dispusi sa trimita oameni pe teren”. De la întâlnirea lor cu oficialii din SUA, peste 30 de țări, inclusiv Germania, Franța și Regatul Unit, formează o așa-numită „coalitie a celor dispusi”. Unele dintre aceste state au declarat că ar fi mai mult decât dispuestas să trimită instrucțiuni sau trupe pentru sprijinul Ucrainii, notează potrivit digi24.ro.

Specialiștii avertizează însă că un astfel de angajament nu ar putea fi asigurat fără riscuri și fără a modifica semnificativ structura de apărare a Europei. Rafael Loss, expert în securitate la Consiliul European pentru Relații Externe, explică: „Rolul de menținere a păcii este cel mai apropiat de activitatea ONU; aceste trupe doar observă și raportează, nu se implică direct în luptă”. Potrivit lui Loss, fortele de menținere a păcii sunt strict reglementate și nu pot interveni decât în anumite situații, precum la observarea încetării focului, fără a se angaja în confruntări directe.

Potrivit unui raport citat de DW, desfășurarea unor trupe europene în Ucraina ar putea consta în câteva sute sau mii de instructori, care să pregătească militarii ucraineni și să îi equipeze cu tehnologie occidentală modernizată.„Aceasta ar crește eficiența apărării ucrainene și ar putea induce o schimbare în cultura de apărare, trecând de la sistemul sovietic la unul inspirat de NATO”, declară Loss.

Un alt aspect menționat de experți este că, în condițiile actuale, deschiderea pentru o prezență mai mare va fi limitată politic. Andre Hartel, șeful biroului SWP din Bruxelles, afirmă că „diferențele între statele europene în privința desfășurării trupelor sunt foarte mari”. Germany și Italia, de exemplu, nu intenționează să trimită soldați în Ucraina, întrucât consideră această implicare prea riscantă. De asemenea, pentru a avea un impact real de descurajare, experții sugerează că ar fi necesar un număr semnificativ de militari, de până la 150.000, ceea ce implică dificultăți logistice și politice majore.

Potrivit unui studiu al think tank-ului Bruegel, o prezență redusă, de 5.000 până la 10.000 de militari, ar putea fi strategică pentru a amâna sau preveni un atac rus, dar riscă totodată să fie vulnerabilă la atacuri directe, cum ar fi drone sau bombardamente. În plus, conform statisticilor Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm, Europa și Regatul Unit dispun în total de aproximativ 1,5 milioane de militari, însă retragerea acestor forțe din serviciu și adaptarea lor pentru scenarii de conflict mai intense nu sunt simple.

Potrivit DW, potențialul unei intervenții militare ar fi în principal de natură disuadătoare, nu pentru a apăra Ucraina în mod direct, ci pentru a trimite un semnal Rusiei. La această idee, John Wolff, expert în afaceri externe, afirmă că „prezența unui contingent de pe teren în sine este un factor de descurajare”, chiar dacă nu implică oficial NATO în război. În cazul unui atac deliberat asupra forțelor europene, răspunsul ar putea fi mult mai sever, însă, în general, cele mai multe guverne preferă să analizeze fiecare incident în parte și să acționeze limitat, pentru a evita escaladarea conflictului.

Potrivit celor citați, orice mobilizare va fi însoțită de riscuri semnificative, inclusiv posibilitatea ca trupele europene să devină ținte pentru forțele ruse sau chiar să fie ucise în atacuri cu drone. În același timp, însă, declarațiile făcute de liderii europeni și susținerea exprimată de către SUA indică o intenție clară de a crește prezența Europei pe teren, cu scopul de a fi un factor de descurajare, și nu de a se angaja într-un război direct împotriva Rusiei.