Virusuri necunoscute: provocații și riscuri pentru sănătatea publică

Oamenii de știință descoperă anual două sau trei virusuri noi pentru oameni, însă tendința a fost constantă din anii 1960, conform unei analize publicate de Mark Woolhouse, profesor de epidemiologie la Universitatea din Edinburg, în The Conversation. Această cercetare subliniază importanța identificării rapide a virusurilor emergente, având în vedere impactul devastator pe care l-au avut pandemiile anterioare, precum SIDA și COVID-19.

👉 Virusurile uitate și pandemia HIV-1

Virusurile neobișnuite pot apărea oricând, lăsând oamenii de știință în căutarea răspunsurilor. Woolhouse a explicat că, deși unele virusuri au fost complet uitate, cum a fost cazul unor specii identificate doar în lucrările medicale vechi, altele au declanșat pandemii majore. De exemplu, HIV-1 a dus la pandemia de SIDA, iar SARS-CoV-2 a provocat COVID-19, ucigând zeci de milioane de oameni.

Mark Woolhouse și echipa sa au realizat un catalog al virusurilor cu un potențial ridicat de a cauza pandemii, subliniind importanța tipului și severității bolii, dar și riscul de transmitere între oameni. Acești cercetători au identificat virusurile cu genom ARN ca fiind cele mai periculoase, deoarece pot provoca epidemii devastatoare.

👉 Virusuri zoonotice și riscuri de transmitere interumană

Majoritatea virusurilor nou descoperite sunt zoonotice, adică oamenii le contractează din surse animale. Woolhouse a menționat că rabia este un exemplu clasic, dar există o îngrijorare constantă că un virus zoonotic ar putea dobândi capacitatea de transmitere interumană. Aceasta este o temă recurentă în cercetările privind gripa aviară și alte virusuri.

Totuși, cele mai mari amenințări vin din partea virusurilor capabile deja să se răspândească între oameni. Woolhouse a argumentat că, deși unele virusuri provoacă doar focare limitate, schimbări în comportamentul de transmitere pot transforma un virus experimentat într-o urgență globală similară cu Ebola sau variantele SARS-CoV-2. Studiul său ar putea oferi o perspectivă crucială în pregătirea pentru viitoarele amenințări, indicând că descoperirea rapidă a virusurilor emergente este esențială pentru prevenirea pandemiilor.