Rămasă în umbră, vocea lui Joseph Nye, explicând relațiile internaționale și încrederea în guvernanți

Lumea a pierdut recent o personalitate importantă în domeniul relațiilor internaționale, Joseph Nye, cunoscut pentru conceptele sale de soft power și smart power. Ideile sale continuă să fie relevante pentru a înțelege criza actuală de încredere dintre oameni și guverne. Într-o discuție cu profesorul Rares Burlacu de la universitatea de guvernanță internațională, s-a analizat modul în care politicienii pot recâștiga această încredere.

Cristina Cileacu observă că Nye, deși mai puțin cunoscut publicului larg, a fost un premise al teoriilor moderne din domeniu. El a vorbit intens despre încrederea în guvernanți și despre modul în care statele pot câștiga această încredere, nu prin forță, ci prin alte mijloace. Potrivit lui Burlacu, conceptul de soft power a apărut după sfârșitul Războiului Rece, într-un context în care America încerca să-și proiecteze influența fără a recurge la forța militară, bazându-se pe seducție și valori culturale.

El menționează că această abordare se bazează pe transmiterea culturii, valorilor și pe crearea unui sentiment de cooperare între cetățeni, actori statali și non-statali. Aceste idei, noteaza digi24.ro, au fost deseori confundate cu propaganda, însă Burlacu explică că nu este chiar așa, ci este o formă subtilă de influență bazată pe promovarea valorilor și a valorilor democratice. Statele Unite, de exemplu, au fost percepute ca un reper al libertății și democratiei, contribuind astfel la consolidarea unei imagini universale a acestor valori.

Întrebarea despre încrederea în elitesle politice a fost bine ilustrată prin cauza fracturilor sociale din ultimele decenii. Burlacu explică că globalizarea a adus inechitate și a slăbit ascensorul social, ceea ce a dus la apareea populismului și extremismului în diverse țări, precum Italia, unde salariile și sistemul politic s-au deteriorat semnificativ. El adaugă că această tendință a fost accentuată și de apariția fenomenului de conspirativism, tot mai răspândit datorită internetului și rețelelor sociale, care amplifică nemulțumirea și dezinformarea.

Conform lui Burlacu, aceste rețele au devenit o armă atât pentru mase, cât și pentru politicieni, iar încrederea în informațiile oficiale este tot mai zdruncinată. El menționează că, în perioada pandemiei, s-au intensificat manifestările naționaliste, dar și reticența față de globalizare, accentuată de problemele lanțurilor de aprovizionare și de dependența de produse și tehnologii din străinătate. Potrivit analizelor, aceste probleme adâncesc sentimentul de frustrare și de abandon, mai ales în zonele rurale și orașele mici.

Relevanța pentru România, explică Burlacu, stă în capacitatea de a promova un soft power național, în care ONG-urile, cultura și valorile pot juca un rol important pentru a crește influența internațională a țării. Ca exemplu, el notează importanța unui mix între hard power și soft power, după modelul diplomatului american, pentru a construi o imagine pozitivă și a influența decidenții europeni și globali.

De asemenea, el aduce în discuție dificultățile în balansul dintre interesele naționale și cele ale globalizării. Răspunsul, crede Burlacu, este o combinație de acțiuni bilaterale și multilaterale, în care România trebuie să își utilizeze resursele și parteneriatele pentru a-și îmbunătăți poziția. El subliniază că în cazul multinaționalelor și al organizațiilor internaționale, un rol important îl au atât platformele globale, cât și promovarea intereselor naționale în mod strategic.

Concluzia, consideră Burlacu, este că România trebuie să investească în diplomatie publică și în promovarea culturii, pentru a construi un soft power solid, care să nu necesite cheltuieli uriașe. În ciuda provocărilor, prin promovarea valorilor și intervenții subtile, România poate deveni mai relevantă pe scena mondială și își poate îmbunătăți imaginea internațională, schimbând astfel perspectiva despre țară și contribuind la reconsolidarea încrederii în ea.