Afacerea „corabiilor negre”: tunurile rusești din Spania, o mare escrocherie istorică

Unizpaga istoriei navale, cele 630 de tunuri rusești din apropierea coastelor Spaniei au fost de fapt resturile uneia dintre cele mai mari escrocherii din istorie. Potrivit specialiștilor, multe dintre aceste arme au fost expuse în muzee sau în spații publice din orașe precum Vigo, Cádiz, Ferrol și Cartagena, iar alte piese au fost reciclate pentru construcția de clădiri sau pentru consolidarea porturilor.

De ce s-au aflat atât de multe tunuri rusești în Spania? Potrivit unor calcule, regele Ferdinand al VII-lea a făcut o achiziție proastă în momentul în care țara sa avea nevoie urgentă de nave pentru a-și menține controlul asupra coloniilor dincolo de oceane. Conform lui Diego Quevedo Carmona, istoric naval, Ferdinand al VII-lea a semnat un acord cu Rusia în 1817, pentru achiziția a opt nave care urmau să fie livrate în câteva luni. Acordul prevedea plata a 68 de milioane de reali, dar nava s-au dovedit a fi în condiții foarte proaste. Corăbiile, cunoscute drept „corabiile negre”, au fost unse cu gudron pentru a nu se scufunda, dar lemnul era crăpat și plin de găuri, fiind aproape inutilizabile.

Citează digi24.ro, specialistul Carmona, care notează că navele s-au deteriorat foarte repede, iar inspectarea portului a relevat că nu puteau fi reparate. În plus, pe parcursul drumului, au trebuit să fie reparate de mai multe ori. Unele nave au reușit să traverseze Atlanticul, dar soarta lor a fost tragică: una a fost capturată în Chile de luptători pentru independență, iar alta, „Viva”, a fost scufundată în Havana. În timpul traversării, lemnul naval s-a dovedit a fi slab pentru călătorii lungi în ape calde, ceea ce a transformat aceste corăbii în adevărate epave.

Mulți dintre tunuri au fost chiar montate pe nave spaniole precum Guerrero sau Constitucion, dar au rămas marcate de simbolul rus, vulturul cu doi capete. În perioada 1821-1823, majoritatea „corabiilor negre” au fost dezasamblate, iar piesele de artilerie și proviziile au fost reutilizate, uneori, în alte nave spaniole. Conform revista digi24.ro, o parte dintre bani au fost pierduți sau furați, iar Rusia a primit doar jumătate din suma convenită, încercând fără succes să recupereze restul timp de peste zece ani.

Afacerea a fost realizată, conform istoriei, fără aprobarea oficială a ministrului de stat sau a celor responsabili pentru marina și finanțe, fiind negociată de persoane apropiate regelui fără cunoștința oficialilor. Aceasta a fost o înșelătorie majoră, ce a pus în mare dificultate flota spaniolă și a contribuit la pierderea coloniilor din America.