Genele tale ar putea influența longevitatea mai mult ca niciodată. Iată de ce.

În cât măsură genele tale determină durata de viață? Aceasta este o întrebare fascinantă, dezbătută de decenii. Potrivit sciencealert.com, un nou studiu publicat în revista Science contestă ideea că genele ar reprezenta doar 20-25% din variațiile duratei de viață umane, sugerând că aportul genetic ar putea fi considerabil mai mare.

👉 Influența schimbărilor în cauzele de deces asupra estimării genetice

Motivul, conform cercetătorilor, este că estimările anterioare nu au ținut cont de schimbările în cauzele de deces de-a lungul timpului. Cu un secol în urmă, multe persoane mureau din cauza cauzelor extrinseci – accidente, infecții și alte amenințări externe. Astăzi, în țările dezvoltate, majoritatea deceselor sunt cauzate de probleme intrinseci: uzura graduală a organismului nostru prin îmbătrânire și boli legate de vârstnicie, cum ar fi demența și bolile cardiovasculare.

👉 Studii asupra gemenilor

Pentru a obține o imagine mai clară, echipa de cercetare a analizat grupuri mari de gemeni scandinavi, excludând cu atenție decesele cauzate de motive externe. De asemenea, au studiat gemeni crescuți separat și frații centenarilor din SUA. Când au eliminat decesele cauzate de accidente și infecții, estimarea contribuției genetice a crescut dramatic – de la 20-25% la aproximativ 50-55%.

Acest model are sens atunci când se analizează boli individuale. Genele explică o mare parte din variația riscului de demență, au un efect intermediar asupra bolilor de inimă și joacă un rol relativ modest în cazul cancerului. Pe măsură ce mediile devin mai favorabile, populațiile îmbătrânesc, iar bolile cauzate de procesul de îmbătrânire devin mai frecvente, componenta genetică apare natural mai mare.

👉 Interpretarea estimărilor

Însă aici intervine importanța interpretării. O estimare mai mare nu înseamnă că genele au devenit brusc mai puternice, nici că poți influența doar jumătate din șansele de a atinge o vârstă înaintată. Ceea ce s-a schimbat este mediul, nu ADN-ul nostru. Consideră înălțimea umană ca exemplu. Cu un secol în urmă, cât de înalt erai depindea în mare măsură de alimentație și de bolile din copilărie. Astăzi, în națiuni înstărite, aproape toată lumea obține o nutriție adecvată.

Această schimbare a mediului a făcut ca majoritatea variației rămase în înălțime să fie explicată de diferențele genetice – nu pentru că nutriția nu mai contează, ci pentru că majoritatea oamenilor își ating acum potențialul genetic. Totuși, un copil malnutrit va continua să rămână mic, indiferent de genele sale.

Acelasi principiu se aplică și duratei de viață. Pe măsură ce am îmbunătățit vaccinările, am redus poluarea, ne-am îmbunătățit dieta și am adoptat stiluri de viață mai sănătoase, am diminuat impactul total al factorilor de mediu. Când variația de mediu scade, proporția variației rămase atribuită genelor – ceea ce știința numește "eroare de ereditate" – crește din necesitate matematică.

Estimările anterioare nu au fost greșite; ele reflectau pur și simplu circumstanțele istorice diferite. Aceasta dezvăluie ceva fundamental: ereditatea nu este o proprietate biologică fixă, ci o măsură care depinde în întregime de populația și circumstanțele pe care le analizezi.

Estimatul tradițional de 20-25% descria durata de viață așa cum a fost trăită în populațiile istorice, unde amenințările externe erau predominante. Noul estimat de 50-55% descrie un scenariu diferit, în care aceste amenințări au fost în mare parte eliminate – descriind, practic, un trai diferit. Dialectul dominant cum că durata de viață este "50% ereditar" riscă să fie interpretat greșit ca însemnând că genele determină jumătate din șansele unei persoane de a trăi până la vârsnicie.

În realitate, contribuția genetică pentru un individ dat poate varia de la foarte mică la foarte mare, în funcție de circumstanțele acestuia. Există nenumărate căi către o viață lungă: unii oameni au profile genetice robuste care îi protejează chiar și în condiții dificile, în timp ce alții compensează genele mai puțin favorabile printr-o nutriție excelentă, exercițiu și îngrijire medicală. Fiecare persoană reprezintă o combinație unică, și multe combinații diferite pot duce la o longevitate excepțională.

Combinările care se dovedesc a fi cele mai comune depind în întregime de populație și de condițiile în care oamenii trăiesc și îmbătrânesc. Pe măsură ce cauzele externe ale decesului continuă să scadă în lumea reală – deși ele nu vor dispărea complet – va fi fascinant să vedem cum evoluează aceste modele. Autorii acestui ultim studiu recunosc că aproximativ jumătate din variația duratei de viață depinde încă de mediu, stil de viață, îngrijire medicală și procese biologice aleatorii, cum ar fi divizarea celulelor în mod necontrolat în cancer.

Cercetările lor, afirmă aceștia, ar trebui să reînnoiască eforturile de a identifica mecanismele genetice implicate în îmbătrânire și longevitate. Înțelegerea modului în care diferitele factorii genetici interacționează cu medii diferite este probabil cheia pentru a explica de ce unii oameni trăiesc mult mai mult decât alții. Studiul oferă perspective valoroase asupra modului în care diferitele tipuri de mortalitate ne-au modelat înțelegerea duratei de viață. Dar rezultatele sale sunt cel mai bine înțelese ca o arătare a modului în care ereditatea se schimbă în funcție de diferite contexte, mai degrabă decât stabilind o contribuție genetică unică și universală la cât de mult trăim. În final, atât genele, cât și mediul contează. Și, poate mai important, ele contează împreună. Așadar, fie că aceasta ți se pare o veste bună sau o veste proastă, probabil nu vei primi niciodată un răspuns simplu la cât de mult din durata ta de viață este determinată de gene.

Karin Modig, profesor asociat, epidemiologie, Institutul Karolinska

Acest articol este republicat de la The Conversation sub o licență Creative Commons. Citește articolul original.