Clinton dorea sa aduca Rusia în NATO, potrivit documentelor din 1994

Documente desecretizate din anii 1990 arată că președintele american Bill Clinton discutase posibilitatea includerii Rusiei în NATO, idee întâmpinată cu rezistență puternică de-a lungul unor state europene, în special de Germania condusă pe atunci de Helmut Kohl.

În timpul prânzului de la Casa Albă, Clinton și președintele rus Boris Elțin nu au vorbit mult despre extinderea NATO, însă ulterior Clinton i-a spus lui Elțin: "Boris, un ultim lucru: referitor la NATO: Va rog sa retineti ca nu am spus niciodata ca nu ar trebui sa luam in considerare aderarea Rusiei... la NATO. Asadar, atunci cand vorbim despre extinderea NATO, punem accent pe incluziune, nu pe excludere." A continuat: "Obiectivul meu este sa colaborez cu dumneavoastra si cu altii pentru a maximiza sansele unei Europe cu adevarat unite, nedivizate si integrate." "Inteleg", a raspuns Eltin. "Si va multumesc pentru ceea ce ati spus."

Summitul americano-rus din acea perioadă s-a desfășurat în septembrie 1994, iar cinci ani mai târziu Polonia, Cehia și Ungaria s-au alăturat NATO, urmate de alte 11 țări din Europa. Rusia nu a devenit membră, iar temerile legate de consecințe pentru structura alianței au rămas suspendate în discuții. Dacă Rusia ar fi devenit membră, NATO ar fi fost, într-un fel, cea mai puternică alianță din istorie, întinzându-se practic de la Pacific la Pacific, iar nivelul controlului asupra arsenalelor nucleare ar fi fost surprinzător.

Relația Occidentului cu Moscova s-a deteriorat treptat de atunci. Sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia se afla în fața unei decizii fundamentale: era posibil un viitor iarăși legat de NATO sau nu? Întrebarea despre intențiile lui Clinton în discuțiile cu Eltin a fost pusă în cadrul unei analize despre cum Occidentul a gestionat posibilitatea aderării Rusiei la alianță. În contextul invaziei Ucrainei din 2022, unii sperau că ușa era deschisă pentru aderare; alții au susținut că geografia politică și securitară a Europei face imposibilă o astfel de opțiune.

Documentele dezvăluite arată, de asemenea, rezistența semnificativă din cadrul guvernului german, în special din partea cancelarului Kohl, precum și a altor oficiali că aderarea Rusiei ar însemna un sfârșit pentru natura NATO. Diplomatismul din Bonn a ridicat numeroase îngrijorări: diferențe interne, dificultăți în luarea deciziilor în cadrul alianței și riscul ca o Rusie membră să arate pericol pentru securitatea Washingtonului și a aliaților săi. Totuși, Kohl și Kinkel nu voiau să îndepărteze Kremlinul prea mult, iar dialogul rămânea deschis în anumite contacte.

Conform publicațiilor, Berlinul a tratat cu rezerve această opțiune, argumentând că aderarea Rusiei ar putea slăbi coeziunea alianței și ar crește riscul de conflicte la frontierele Rusiei. Într-un document din noiembrie 1994, un grup de lucru din Cancelaria Germană nota: "Rusia - la fel ca Ucraina si Belarus - nu poate obtine aderarea nici la UEO, nici la NATO." Cu toate acestea, concluziile erau formulate într-un mod de evitare a declarațiilor publice dure față de conducerea de la Moscova.

Potrivit analizelor, deciziile privind aderarea se luau în unanimitate în cadrul alianței, iar majoritatea liderilor europeni nu vedeau o directoare cale pentru Rusia spre NATO în acel moment. În anii următori, relația cu Occidentul a rămas complexă, iar politica de extindere a NATO spre Est a continuat, iar Rusia a rămas în afara spațiului comunității militare.

Citatul de pe sursă indică că discuțiile despre o posibilă aderare au fost tratate cu seriozitate, dar au rămas nereușite pe plan practic, iar opiniile din体 ruse și cele occidentale au continuat să se diverge. Potrivit Digi24, publicarea acestor documente demonstrează cât de complexe au fost deciziile la nivelul aliaților și ce impact a avut această discuție asupra relațiilor dintre Moscova și Washington.

Notează Digi24.ro: materialul analizează în detaliu contextul politic din anii 1994 și modul în care alianța a decis să accepte statele foste ale Pactului de la Varsovia, subliniind faptul că ideea aderării Rusiei nu a fost vreodată înfăptuită, deși s-a discutat serios despre posibilitatea unei perioade de evaluare. Conform Digi24.ro, cazul rămâne relevant pentru înțelegerea traiectoriilor ulterioare ale relațiilor Rusiei cu Occidentul.