Europa trebuie să își schimbe urgent strategia de apărare, afirmă expertul Fabian Hoffmann, citat de digi24.ro. Potrivit acestuia, actuala capacitate de interceptare a sistemelor antirachetă europene este mult prea mică în comparație cu amenințările crescânde din partea Rusiei.

Calculele bazate pe date publice indică faptul că industria militară a Rusiei poate produce anual între 840 și 1020 de rachete balistice 9M723 pentru sistemul mobil Iskander, precum și rachete Kh-47M2 Kinjal lansate din avioane MiG-31K. În schimb, Europa poate intercepta doar până la 300 de astfel de amenințări pe an, notează sursa citată. Potrivit informațiilor, această diferență uriașă necesită o schimbare majoră în abordarea sprijinului armat al Ucrainei, inclusiv în furnizarea de mijloace de lovire asupra instalațiilor militare rusești.

Hoffmann consideră că, pe baza datelor Serviciului de Informații al Apărării din Ucraina, Rusia produce anual între 840 și 1020 de rachete balistice și arme de atac aerian. Mai mult, el conchide că în prima jumătate a anului 2025, producția de rachete balistice pentru sistemul Iskander a crescut cu 15-40% față de estimările anterioare, precum cele din decembrie 2024. Această accelerație indică faptul că Rusia și-a dublat ritmul de producție, pe măsură ce Occidentul nu reușește să își adapteze rapid Capabilitățile de interceptare a rachetelor.

Potrivit publicației, Europa are o capacitate limitată, fiind capabilă să neutralizeze doar aproximativ 300 de ținte balistice pe an, cifre bazate pe datele de producție pentru interceptori și pe cerința de cel puțin două efecteare pentru neutralizarea unei arme balistice. Din acest motiv, Hoffmann subliniază că Europa trebuie să își dezvolte urgent capacitățile de apărare antirachetă și, totodată, să adopte o strategie mai ofensivă, pentru a putea lovi industria militară rusă, în contextul extinderii pericolului.

Analistul susține că este necesar o schimbare radicală în gândirea militară europeană, de la concentrarea pe zone cu acces restricționat spre o abordare mai ofensivă. Potrivit statisticilor, această strategie ar putea reduce decalajul în fața avanposturilor militare ale Rusiei și, astfel, să ofere o apărare mai eficientă pentru țările din Europa.