Europa a cedat de mai multe ori în fața președintelui Donald Trump, în ciuda promisiunilor și a multor angajamente. Potrivit unui articol de opinie publicat de profesorul și copreședintele institutului Itinera, Marc de Vos, Europa a fost nevoită să plătească pentru a menține anumite beneficii în relația cu Statele Unite.

De Vos explică că, pentru a evita relații tensionate, Europa a fost de fiecare dată obligată să cedeze. În prima fază, pentru NATO, s-au angajat să cheltuiască sute de miliarde de euro pentru apărare, iar apoi pentru Ucraina, s-au angajat să plătească americanii pentru armele de care au nevoie. Ultima cerință a fost permiterea SUA de a mări unilateral tarifele vamale, chiar dacă Europa investește peste 1,3 trilioane de dolari în achiziții de energie, armament și investiții în SUA, conform citează digi24.ro.

Marc de Vos menționează că negociatorii europeni susțin că aceste tarife sunt mai mari pentru alte state, iar standardele europene pentru produse și siguranță rămân valabile. În plus, energia americană reprezintă o alternativă la cea rusească, iar achizițiile de arme sunt deja incluse în planurile NATO. Investițiile europene în SUA continuă indiferent de situație, iar cifrele dificultăților financiare oricum sunt aspirationale. Europa ar putea accepta aceste costuri pentru a păstra stabilitatea comercială, dar doar dacă Donald Trump nu se răzgândește și dacă zonele sensibile precum oțelul și produsele farmaceutice sunt ferite de tarifele punitive.

Notează că, potrivit lui Marc de Vos, așa cum spune și sursa citată, administrația Trump a forțat Europa să se supună și să accepte această situație, deoarece UE nu a reușit să apere cu adevărat comerțul multilateral. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a fost chiar acuzată de repetarea falsei narative a lui Trump despre comerțul cu sumă nulă.

De Vos atrage atenția că, din cauza diviziunii interne, Europa nu are puterea economică sau militară pentru a susține valori și interese comune. Europa nu poate duce un război comercial cu SUA, fiind prea fragmentată și slabă pentru asta. În același timp, reușita în consolidarea industriei europene și a pieței interne în domenii precum energie, apărare și comunicații nu a avut încă succes politic.

Relevanța reînvierii Germaniei ca actor militar cu un plan de cheltuieli de peste 600 de miliarde de euro în următorii cinci ani pentru securitate și apărare este, totuși, o evoluție importantă, chiar dacă nu indică dorința de a crea o uniune europeană de apărare. În același timp, acordul bilateral dintre Regatul Unit și Franța, cunoscut sub numele de Lancaster House, permite celor două țări să aibă o poziție de forță națională în Europa, dar nu reprezintă o piatră de temelie pentru o apărare europeană comună.

Profesorul Marc de Vos amintește că Europa s-a format în perioade de criză și a fost mereu suma soluțiilor adoptate pentru a ieși din aceste momente dificile. Însă, dacă umilirea Europei va continua, națiunile sale conducătoare trebuie să își reamintească de viziunile lui Jean Monnet și Paul-Henri Spaak, pentru a găsi însăși calea de a se putea afirma ca putere reală, conchide citând din articol.