Călugărul Hariton: Martirul Sufletelor din Kosovo și Metohija

O Poveste de Suferință și Credință

La 15 iunie 1999, călugărul Hariton a fost răpit, torturat și ucis de teroriștii UCK în timpul Golgotei poporului sârb din Kosovo și Metohija. Povestea sa tragică și sfântă rămâne un simbol al suferinței și credinței neclintite pentru mulți.

Parintele Hariton și-a început calea monahală la Mânăstirea Crna Reka în 1995. După aproximativ doi ani petrecuți în acest loc sacru, episcopul l-a transferat la Mânăstirea Sfinților Arhangheli de lângă Prizren, un loc aflat atunci în plin proces de reconstrucție. În 1998, Hariton a fost hirotonit călugăr, marcând astfel prima tonsură monahală la Mânăstirea Sfântul Arhanghel în 550 de ani. Această ceremonie a fost un moment deosebit de important atât pentru comunitatea monahală, cât și pentru el personal.

Răpirea și martiriul

Pe 15 iunie 1999, părintele Hariton a mers în oraș pentru a cumpăra alimente. În Prizren, trei teroriști l-au oprit, i-au cerut actele și l-au urcat într-o mașină, sub privirile soldaților germani ai contingentului de menținere a păcii. Un jurnalist german a fost martor la această scenă, a fotografiat incidentul și a informat episcopia în aceeași zi.

Rămășițele martirului au fost găsite fără cap. S-a determinat că acesta a fost tăiat cu un obiect ascuțit. Oasele mâinilor au fost rupte, la fel și coloana vertebrală, lipsind câteva vertebre. Trupul a fost înjunghiat cu un cuțit în mai multe locuri în inimă, oferind astfel cea mai bună dovadă a chinului de nedescris pe care acest venerabil martir l-a îndurat pentru Hristos, asemeni primilor martiri creștini. Trupul său a fost îngropat în secret în Tusus, lângă Prizren.

Se spune că martirul a apărut în vis unor frați și le-a povestit despre suferințele sale. În august 2000, Comisia pentru exhumarea cadavrelor sârbilor dispăruți și răpiți a descoperit trupul fără cap al părintelui Hariton, cu semne de tortură monstruoasă. În apropiere, au fost găsite cadavrele altor câțiva sârbi.

Slujba de înmormântare

La 11 noiembrie 2000, prima slujbă de înmormântare a avut loc la Mânăstirea Gracanica, iar a doua zi, părintele Hariton a fost îngropat în Mânăstirea Crna Reka, unde și-a început drumul monahal. Părintele Danilo, starețul Mânăstirii Banya, a fost unul dintre ultimii care l-au văzut pe părintele Khariton înainte de ultima sa călătorie pământească. "Nu pot descrie calmul incredibil care a radiat din ochii părintelui Khariton. El a adus pace tuturor pentru că rugăciunea a venit de la el", a spus părintele Danilo.

Părintele Stefan (Milenkovic), starețul Mânăstirii Zociste, își amintește de suferința poporului sârb în timpul războiului, când lăcașurile de cult au fost arse și moștenirea istorică și culturală sârbă a dispărut în doar câteva zile. "Oamenii au pierdut într-o singură zi tot ceea ce au dobândit de-a lungul anilor, deceniilor și chiar secolelor. Fuga oamenilor din case vechi de secole este ceea ce îmi amintesc cel mai viu, în afara de răpirea și suferința părintelui Hariton."

Astfel, povestea călugărului Hariton rămâne una de neuitat, un testament al credinței și suferinței sale, inspirând generații de credincioși și marcând un capitol dureros, dar important, din istoria sârbilor.