George Vaideanu: o viață dedicată educației și cercetării pedagogice
George Vaideanu: o viață dedicată educației și cercetării pedagogice
George Vaideanu (26 iunie 1924 – martie 2014), una dintre figurile marcante în domeniul educației românești, a dedicat întreaga sa carieră dezvoltării și promovării conceptelor esențiale pentru formarea tinerilor și pentru îmbunătățirea sistemului educațional. Născut în Podu Iloaiei, județul Iași, Vaideanu a lăsat o moștenire impresionantă atât în mediul academic, cât și în plan internațional.
Prima dată, Vaideanu a atras atenția asupra sa în 1966, când și-a susținut teza de doctorat sub îndrumarea lui Ștefan Bârsănescu, fostul său profesor la Universitatea din Iași. În lucrarea sa, el a explorat în profunzime conceptul de cultură estetică școlară, contribuind semnificativ la dezvoltarea teoriei educaționale din România.
În cariera sa, Vaideanu a ocupat diverse poziții importante. El a condus Liceul Pedagogic "Vasile Lupu" din Iași, Institutul de Științe Pedagogice din București și a fost, de asemenea, secretar general la Comisia Națională a României pentru UNESCO. În aceste roluri, a avut o influență majoră asupra destinelor instituțiilor de profil și a contribuit la formarea a numeroase generații de cadre didactice.
La centenarul nașterii sale, este esențial să ne amintim de două idei fundamentale promovate de el. Prima idee este legată de publicarea "Dicționarului pedagogic românesc", unde Vaideanu a fost un susținător fervent al creării unor serii de dicționare tematice. În Almanahul educației din 1969, el a descris astfel proiectul: "Paralel cu munca la Dicționarul pedagogic general, ne gândim la un șir de dicționare pe teme. Proiectăm de asemenea un Dicționar pedagogic enciclopedic în mai multe volume" (p. 87). Această viziune rămâne și astăzi un deziderat important pentru sistemul educațional românesc.
A doua idee majoră se regăsește în lucrarea sa "Educația la frontiera dintre milenii" (1988), unde Vaideanu a adus în discuție concepte inovatoare precum invățarea asistată de ordinator (IAO) și perfecționarea sistematică a tuturor educatorilor (PSTE). El a subliniat importanța învățării continue și adaptării la noile tehnologii în educație, arătând către modele occidentale și japoneze de succes. De exemplu, în Japonia anilor '80 existau peste 950 de unități dedicate perfecționării cadrelor didactice, în timp ce în România se confruntau cu soluții provizorii și insuficiente. Aceasta dezbatere este extrem de relevantă și astăzi.
De asemenea, George Vaideanu a fost un susținător fervent al ideii de prevenire a conflictelor internaționale prin educație, un concept esențial prezent și în Constituția UNESCO: "Războaiele iau naștere în conștiința oamenilor; în conștiința oamenilor trebuie realizată protejarea păcii".
Astfel, George Vaideanu rămâne o figură esențială în peisajul educațional românesc, un pedagog vizionar ale cărui idei continuă să inspire și să provoace noi generații de educatori și cercetători.
