În comuna Ștorobăneasa, se ridică impunător un centru cultural construit cu fonduri CNI, în valoare de peste un miliard de lei vechi. Cu toate acestea, de la finalizarea lucrărilor și până astăzi, clădirea nu a găzduit niciun eveniment cultural, nicio expoziție, niciun atelier pentru elevi. A fost inaugurată cu surle, trâmbițe și baloane roșii în preajma alegerilor locale, dar de atunci domnește liniștea. Nimeni nu știe cine răspunde de activitatea centrului, iar lipsa unei persoane sau instituții responsabile îl condamnă la inutilitate. Situația este similară și în cazul Centrului de zi pentru copii, un alt proiect ”de succes” pe hârtie, dar mort în practică. Imaginea centrului cultural cu fațada modernă, acoperișul elegant și turnul care amintește de o biserică fără cruce, ar putea da impresia unei comune care respiră cultură și tradiție. În realitate, e doar un decor de campanie. Singura agitație a fost în ziua în care un grup de susținători ai fostei primărițe, însoțiți de președintele Consiliului Județean, au zâmbit larg în fața camerelor, în tricouri roșii și baloane asortate, promițând un viitor cultural pe care nimeni nu s-a mai deranjat să-l construiască. Întrebarea care planează de luni bune este: cine ar trebui să administreze centrul? Cine organizează evenimentele culturale, ”serile literale”, cine propune ateliere pentru copii și tineri, cine aduce o formație artistică locală? Deocamdată, nu s-a numit nicio persoană responsabilă. Nici măcar o fișă de post. Între timp, centrul stă gol, iar ușile se deschid doar pentru botezuri și alte sindrofii de campanie electorală. Pe rețelele sociale, unii cetățeni au sugerat că, folosit inteligent, centrul ar putea deveni o sursă de venituri pentru comună: expoziții cu obiecte tradiționale, spectacole de muzică populară, de divertisment, tabere de creație pentru elevi, cursuri de meșteșuguri, activități pentru seniori. Idei sunt. Dar lipsesc exact cei care ar trebui să le pună în practică. Nu lipsesc clădirile. Lipsesc oamenii. Și, mai grav, lipsesc voința și responsabilitatea. La Ștorobăneasa s-au bifat proiecte doar pentru că ”s-au dat bani”. S-au cheltuit fonduri uriașe fără o minimă strategie de utilizare. Nu există parteneriate, nu există program de activități, nu există responsabil de centru, nu există colaborare cu școala sau cu vreo asociație culturală. Iar Centrul de zi pentru copii? A fost inaugurat sau nu? De la finalizarea lucrărilor și până acum niciun copil nu i-a trecut pragul. Nicio activitate educativă, niciun program de sprijin pentru elevii cu probleme, nimic. Doar liniște. Concluzia? Ștorobăneasa nu duce lipsă de clădiri frumoase. Duce lipsă de administratori, de viziune, de oameni care să vadă dincolo de o inaugurare festivă. Până nu vom înțelege că investițiile trebuie dublate de implicare, nu vom avea parte decât de niște vitrine goale, construite din bani publici și părăsite iediat după alegeri. M. Crăiță